Desenand povesti

Trag adanc in nari parfumul frunzelor putrezite ce se astern la picioarele mele, ca un covor ruginit....

Privesc razele soarelui de dimineata, ce se scurg tacute prin ceata laptoasa si printre crengile copacilor ce imi strajuiesc prezenta.

Simt ca locul meu e acolo, printre ei, printre momentele de care nu te poti bucura decat o singura data in viata.

Nu, nu vei putea face asta si maine.Maine..."astazi" va fi mort.Ce-i drept, maine va fi un nou "astazi".Un altfel de "astazi".

Imi las corpul sa cada pe spate, ca intr-un neant.
Privesc cerul printre copaci,iar gandul nu-mi mai zboara. A ramas aici cu mine.Privim amandoi oceanul albastru ce se asterne deasupra noastra.
Desenam povesti si ne povestim forme, intr-o lume moarta in trairea sa.

Sunt unde vreau sa fiu, ca si tine, ca si ceilalti. In drumul nostru prin viata, avem cu totii o padure, un soare, un gand si...o lume... A noastra.