Epilog

And the world spins down...

De astazi s-a lasat linistea...

Cladiri inalte, zumzet prelung de oameni, ca intr-un stup. Lumini multe si colorate.

In departare, un copac singuratic pe care stau scrijelite gandurile unui suflet, ce vor dainui peste ani.

Din cand in cand, cate un suflet hoinar va rataci pe aici si va vedea esenta omenirii.

Oamenii vin si pleaca, la fel ca gandurile, la fel ca vorbele, la fel ca vantul sau ca ploaia. Nimic nu e mai constant ca schimbarea si nimic nu este intamplator. Cu acest gand in minte, plec mai departe. Ramas bun.