29 ! Multumesc!
Ne revedem la noapte
Vantul imi sufla cu putere pe viziera castii in timp ce gonesc ca un nebun prin noapte.
Strazile sunt pustii la aceasta ora si doar stalpii de iluminat public alearga nebuni pe langa mine ca niste licurici uriasi dornici sa ajunga cat mai repede undeva,in spatele meu.
Depasesc un camion lenes si batran ce scoate un fum innecacios si apoi accelerez.Motorul raspunde vibrand sub mine.
Ma apropii de baza unui pod si zaresc in departare silueta unei persoane ce sta pe linia de demarcatie a celor doua benzi de pe sensul meu de mers. Nu schiteaza niciun gest.
Iau mana de pe acceleratie si pisc usor frana.Claxonez scurt,dar silueta nu schiteaza niciun gest, asa ca, reduc puternic viteza si trec usurel pe langa ea,apoi opresc, observand ca nici de aceasta data nu s-a clintit.
Aprind luminile de avarie si, incetisor, dau cu spatele pana in dreptul ei,incercand parca sa o protejez de masinile ce ar putea veni din spate.
Statura ei nu este foarte inalta.Are un hanorac de culoare inchise,gluga o tine pe cap,iar in picioare are o pereche de cizmulite de cauciuc.
-Hei, ce faci aici, in mijlocul strazii?
-Astept o masina.
-O masina? In mijlocul strazii? La ora aceasta? Este aproape miezul noptii.
In timp ce imi vorbea,ii observam trasaturile fetei.Bucle blonde ii ieseau de sub gluga hanoracului,iar chipul ii era luminos.Eram surprins...
-Da, astept o masina ca sa ajung in oras.Trebuie sa cumpar vodca.
-Vodca? Din oras? La ce iti trebuie tie vodca?
In mod evident, nu intelegeam de ce o fata atat de draguta ca ea se afla aproape in mijlocul strazii in miez de noapte,singura,incaltata cu cizmulite de cauciuc si cu un cos de nuiele in mana.
Sprijin motorul pe cric,imi dau casca jos si o privesc intrebator.
Doi ochi mari,albastri ma privesc la randul lor intrebatori.
Prin minte imi gonesc nebune tot soiul de ganduri,insa, cel mai puternic dintre toate e ca ma minte.
-La ce iti trebuie vodka la ora asta? reiau eu intrebarea cu vocea joasa si grava.
-Imi trebuie pentru orez.
-Pentru orez... si nedumerirea mea atinge cote alarmante.
-Da,pentru orez,deoarece mi s-a terminat in seara asta si nu mai am ce vinde.
-Esti draguta,te rog, sa imi explici la ce iti foloseste vodka si orezul?
Nu apuca sa imi raspunda ca pe langa noi tocmai trecu camionul lenes pe care il depasisem cu ceva timp in urma.Soferul ne claxona nervos si arunca o injuratura in timp ce se departa apoi de noi intr-un nor negru innecacios....
De undeva de la baza podului aparu un boschetar care se indrepta catre noi in miscari ce imi aminteau de cocosatul de la Notre Damme.
-Da si mie 1 leu sa imi iau o bucata de paine....
Cobor nervos de pe motor si alung aratarea inapoi in noapte,apoi ma apropii de tanara cu cosuletul care facu un pas in spate.
-Nu te speria, nu iti fac nimic,ii spun cu un ton calm. Pot sa te duc eu in oras? E tarziu si nu inteleg nici in ruptul capului de ce stai in mijlocul strazii si nici de ce ai nevoie de vodka si orez,dar nu are importanta.
-Adrian ma numesc.
-Laura...ingaima ea.
-Bine Laura, ce zici? Iti dau casca mea,din pacate am doar una cu mine,pentru ca circul singur deobicei.
-Multumesc,dar prefer sa astept masina.
-Ce masina astepti la ora aceasta? Autobuz?
-Nu.Astept un camion.
-Un camion?
-Da, merg la ocazie.
Sunt de-a dreptul contrariat.Tanara aceasta , careia nu ii dadeai mai mult de 22 de ani,astepta un camion care sa opreasca si sa o duca in oras unde sa isi cumpere vodca,dar imi refuza propunerea.Probabil se temea sa mearga pe motor.
-Laura,cata vodka iti trebuie?
-Cam 10 litri deocamdata.
-Ce faci cu vodka mai precis?
-O pun in orez si apoi o vand.
- O vinzi? Cui?
-Soferilor de camion,imi raspunde ea calma in timp ce se uita in departare.
-Doar soferilor de camion ?
-In mod special lor.Fac asta de ceva timp,iar ceea ce vand eu e chiar foarte bun.
-Orez cu vodka?
-Da.Nu ai ai baut niciodata.
-Trebuie sa recunosc ca nu,nu am baut.
-Ti-as fi dat sa gusti,dar nu mai am.
-Stiu,De asta stai acum in mijlocul strazii.
Imi zambeste si apoi continua...
-Soferii de camion cumpara mereu de la mine.Mai intai trebuie sa guste.E 1 € degustarea,dar cumpara intotdeauna.
-Asadar, tu le ceri un euro doar ca sa guste?
-Da, daca le-as da sa guste pe gratis as ramane foarte repede fara vodka si fara bani.
-Interesant,raspund eu si mai confuz.E tarziu.Crezi ca mai opreste cineva la ora asta? Hai totusi cu mine,te las unde vrei tu,oricum imi este in drum.
-Nu stiu ce sa spun.Ai putea sa ma aduci si inapoi?
-Locuiesti aici in apropiere?
-Oarecum.
-Asadar locuiesti mai departe de aici.
Nu primesc nicun raspuns, asa ca, renunt.
Cobor motorul de pe cric,pun cheia in contact si trezesc cei aproape 200 de caluti la viata.
-Laura, eu o sa plec, e tarziu,iar dimineata ma trezesc devreme.
O masina trece pe langa noi in viteza.O urmaresc cu privirea...
-Uite-l si pe ala ce gonea.Mai putin de 160 de km/h sigur nu avea.E periculos sa stai aici.Mai bine astepti la marginea strazii.
-Daca merg cu tine, ma aduci si inapoi?
-Vrei sa mergi cu mine ca sa te aduc si inapoi? Imi spuneai ca vrei sa ramai sa astepti un camion.
-Da, dar.....
Inainte sa mai raspunda ceva ii intind casca. Ma priveste rusinata si intinde o mana sa o ia.
-Stai , ca nu e asa simplu. Da-ti gluga jos mai intai.Asa... Acum, asculta-ma cu atentie putin.
Nu o sa merg repede,dar va trebui sa te tii foarte bine de mine cu ambele maini.Hai sa legam cosul asta cumva.
Motorul toarce nerabdator in timp ce luminile de avarie clipesc in continuare ca doi ochi in
noapte.
Am reusit sa ancorez bine cosul in spatele motorului pe care il cobor din nou de pe cric.
Incalec si apoi o invit si pe ea sa faca acelasi lucru.
-Uite, vezi suportii acestia doi?Iti tii picioarele aici.si genunchii lipiti.Nu uita sa ma tii strans,iar daca vrei sa oprim ma strangi succesiv de cate ori.Bine?
-In regula,imi raspuse ea vizibil emotionata.
In timp ce goneam spre oras,gandurile imi zburdau in voie.... Orez, vodca, cizmulite de cauciuc,fata din mijlocul strazii...Toate se amestecau si dansau pe ritmuri de vals.
Stalpii se derulau din nou cu repeziciune,iar vantul imi asalta timpanele.Ma felicitam ca am avut insipratia de a avea la mine ochelarii de noapte.Macar aveam ochii protejati de aerul rece al noptii.
Pana in oras, am facut 10 minute,timp in care m-am intrebat care e adevaratul motiv pentru care ea statea nemiscata in strada, tinand in mana un cos si nepasatoare la traficul ce venea spre ea.... Periculos...imi spun iarasi in gand.
Oprim in fata primului magazin non stop si o ajut sa isi dea jos casca.Buclele aurii i se revarsa in lumina neonului de la tejghea.
E frumoasa, imi spun in gand.
-Ce vodka vrei sa iti cumperi?
-Sa vedem ce are.
A ales o marca oarecare.Vanzatoarea i-a inmanat 10 sticle de un litru.
-Laura,unde punem sticlele astea?
Brusc, realizam ca avem o problema.Trebuia sa o duc inapoi cu tot cu sticle,pe care, de aceasta data imi era imposibil sa le transport deoarece ar fi sarit din cosulet.
Gandul imi fu brusc intrerupt de un fulger urmat la scurt timp si de un tunet. Vine ploaia,vine ploia,vine ploaia...imi rasuna in minte.
Simteam ca incep sa ma nelinistesc. Motivul era simplu. Regula e simpla. Pe ploaie nu mergi cu motorul,iar daca mergi, e ca si cum ai merge pe gheata.E periculos.
-Laura, vine ploaia.Hai sa gasim o solutie, repede.
-De ce?
-E periculos sa circul cu motorul cand e ud carosabilul.Pot derapa foarte repede.In plus,trebuie sa te duc inapoi si nu stiu cum o sa facem asta.
-Nu-i nimic.O sa astept aici.Ies la strada si astept....
-Da..si astepti un camion...ii retez eu fraza.
Imi zambeste din nou.Ochii ii lucesc ca doi licurici albastrui,iar zambetul e ca un rasarit de soare.Tenul ei curat si neted imi amintea de o prajitura.
Un nou tunet ma trezeste din visare.Apoi, primii stropi isi fac aparitia.
-Laura, pune-ti casca. Mergem la mine.Te duc mai intai pe tine si apoi ma intorc dupa sticle.
Ii iau punga cu sticlele din mana, fara ca ea sa mai aiba timps a spun ceva.I le inmanez vanzatoarei de dupa tejghea si ii spun ca revin intr-un sfert de ora dupa ele.
Laura se conformeaza nedumerita,dar alertata de starea mea de neliniste.
Pornim in tromba de acolo,catre casa.
(...)
-Poftim.Foloseste prosopul asta sa te stergi.Simte-te ca acasa. Ma duc sa iau masina si plec sa iti aduc si vodka...
-Te intorci repede, da?
-Nici nu iti vei da seama ca am lipsit, ii raspund.
Ne-a prins putin ploaia,dar ce bine ca eram aproape de casa,imi spun in gand.
Intru in garaj,pornesc motorul masinii si ma dezbrac de costumul de protectie.
(...)
Au trecut 17 minute fix pe ceas in momentul in care intram din nou in garaj,de aceasta data cu celebra vodca in brate.
Intru in casa,unde ma intampina un mireasma de scortisoara si vin rosu fiert.E semi intuneric,iar in bucatarie, pe masa, troneaza aprinse 4 lumanari din setul cumparat anul trecut de care am uitat complet.
Langa masa, in picioare, sta ea.E imbracata cu tricoul meu cumparat din Grecia acum 2 ani.Parul i se revarsa pe umeri,iar ochii ii stralucesc in intuneric ca unei feline de prada.
-Mi-ai spus sa ma simt ca acasa,ma intampina vocea ei calda.
-Da, asa ti-am spus....ii raspund eu cu jumatate de glas.
-Poftim, o cana cu vin fiert.L-am gasit in frigider.I-am pus si putina scortisoara si l-am indulcit cu mierea gasita in dulapul acela.Incearca-l.Spune-mi ce parere ai.
Intind mana catre cana si gust.... Un cantecel si sunete de clopotei par sa rasune din papilele mele gustative.
-E deosebit de bun, multumesc.
Pun cana pe masa si apoi scot sticlele de vodca din punga de plastic si le aliniez pe masa.
-Ti-am adus odoarele.Afara toarna cu galeata,ii spun oftand.
-Multumesc,imi raspunde ea zambind din continuare.
Ceasul de pe perete arata ora 1 si 5 minute.Afara tuna si fulgera si ploua cu galeata.Renunt la ideea de a o mai duce inapoi in aceasta noapte.La urma urmelor...deja era imbracata cu tricoul meu cumparat din Grecia...si ii sta bine.
-Laura, va trebui sa ma culc. O sa stau aici, in bucatarie, pe canapea.Patul e facut deja in dormitor, tu o sa dormi acolo.Dimineata o sa te duc inapoi.Nu se poate sa lipsim soferii de camion de minunata licoare cu orez.
-Da, asa e.
-Spune-mi te rog, de cat timp faci chestia asta...cu vodca?
-De aproape un an.
-Si merge?
-Da, merge, imi raspunde ea cu un ton hotarat.
Am mari indoieli in legatura cu ceea ce imi spune, dar...fie. O cred pe cuvant.
Mai iau cateva guri din vinul fiert de pe masa.Ce o fi pus in el de a iesit asa bun ? Doar miere si putina scortisoara? E prea bun....
(...)
Stau intins pe canapeaua din bucatarie,o lumanarica mai palpaie timida pe coltul mesei,iar afara are loc un concert de sunt si lumini. Un tunet, o lumina, doua tunete doua lumini.
Ascult rapaitul ploii si ma gandesc la ultimele 90 de minute din viata mea.....ma gandesc...ma gandesc....ma....... gan.............
(...)
Un traznet din apropiere zguduie geamurile si face intreaga casa sa vibreze.In bucatarie e intuneric acum.
Deodata,o silueta ce pare sa poarte tricoul meu cumparta din Grecia, se strecoara cu pasi rapizi si usori de felina langa mine pe canapea.
-Mi-e frica sa dorm singura acolo,imi sopteste si se inghesuie la pieptul meu pe canapea.
Nu ii raspund si ma conformez.Pieptul meu devine acum perna ei,iar buclele-i aurii miros a flori ...de tei.Imi intinde mana catifelata si degetele ei se inlantuiesc de ale mele...
Adormim imbratisati, ca doi buni prieteni vechi...pana cand zorii zilei isi revarsa lumina asupra unui set de lumanari neatins si a unei mese de bucatarie goale...
Pe canapea,langa mine, o floare de tei se odihneste dupa un drum lung prin lumea mea.
Ne revedem la noapte...
Just thoughts
Cum reusesc?
Viata mea e cea vazuta prin ochii unui copil.Mereu vesela,”mereu surprinzatoare”,mereu noua.
Nu iti cer sa asculti ceea ce nu poti auzi si nici nu iti pot cere sa vezi ceea ce nu poti vedea.Nu iti cer sa iti imaginezi si nici sa ai rabdare.Nu cer nimanui nimic.
Putini oameni pot vedea,la fel cum doar putini pot auzi cu adevarat,iar acei oameni imi sunt intotdeauna aproape.Ii numar pe degetele unei singuri maini si imi pare bine ca este asa.
Nu ma ranesc decat lucrurile si oamenii pe care ii las eu sa ma raneasca.Unii vor profita de ocazie,altii…nu. Lumea nu e doar alb si nici doar negru.Lumea e culoare.
Citesti cuvinte pe o pagina albastra,dar poti vedea dincolo de ele? Who cares?
Nu,nu incerc sa par special.Sunt superficial si eu.Ranesc si eu.Iubesc si eu.Urasc si eu.Sunt exact ca toti ceilalti.Am propriul meu rol pe scena vietii,dar aici….aici sunt EU.
I’m not perfect. I never was. Ranesc zilnic.Mint zilnic.Iubesc zilnic.Urasc zilnic.Traiesc zilnic. La fel ca toti ceilalti.Muncesc, am aspiratiii, am teluri, but who gives a shit?
Exactly.Nobody!
Daca cineva ti-ar putea indeplini o singura dorinta, care ar fi aceea?
Ti-ai dori bani…? Fericire…? Iubire vesnica… ?
Ti-ai dori castele sau palate? Un print alb calare pe un cal alb…?
Dar fata care ma priveste acum in ochi de la masa alaturata ce si-ar dori oare? Sa ma cunoasca? Sa stie daca conduc o masina scumpa? Daca am o casa mare…?
Sau poate intrebarile nu sunt de natura materiala…. As putea sa o intreb,dar nu o voi face.Nu ma intereseaza lumea ei si nici a ta.
Alergam ca nebunii dupa superficialitate si ne aplecam in bataia vantului.Constatari…Atat de banale incat nu mai inseamna aproape nimic.
Cuvinte efemere scrise cu bucati de frunze pe scoarta copacilor.
“Jocuri de copii si suflete naïve”… “Iluzii desarte,sfaramate si farame de abis”…
Imi place sa vorbesc si sa traiesc “ in culori”,asa cum odinioara eram indemnat sa visez in culori.
Prin natura unei ocupatii mai vechi,am avut de-a face foarte des cu moartea.In toate formele sale.Pare sinistru,dar nu este.
Te ajuta sa intelegi cat de marunti suntem noi oamenii,cat de neinsemnati si,mai ales, cat de repede se poate narui totul.
Viata e mult prea scurta pentru griji,pentru regrete….amagiri.
Cu toate astea,preferam sa ne complicam existenta.Face parte din noi.Ne defineste ca oameni.
Va urma…
Note to self v.1.2
Note to self:
1.M-am saturat de oameni tampiti si autosuficienti.
2.M-am saturat de mintile lovite de criza atat de crunt,incat sufera o criza a personalitatii.
3.M-am saturat de oamenii care au impresia ca a fi sincer este o idiotenie.
4.Cei care cred ca e mai bine sa stai in propria carapace sunt niste cretini. Am zis !
5.A innebunit toata lumea !
Libertate
Un nor de ploaie, ca un zid cenusiu, se apropie de campul inundat de florile galbene de rapita.
Vantul se plimba in valuri peste campia inflorita.Ici si colo,cate o floare rosie de mac isi iteste capsorul curioasa.
Cateva albine roiesc fara odihna din floare in floare,iar un stol de randunele goneste nebun peste campie in batai rare de aripi.
Am oprit pe marginea drumului si admir peisajul idilic,nepamantean.Las masina langa sosea si ma afund in marea de rapita pana la brau.
Sunt singur.Doar eu si natura.Doar eu si norul cenusiu...doar eu si albinele... si vantul.
Cand m-am bucurat ultima oara de toate astea? Ahh...e atat de mult timp de atunci...
Un zambet sincer,o vorba calda,un prieten adevarat,un camp cu flori,cu iarba, padure, copaci,munte,apa,pamant,foc,natura la superlativ,salbaticie,nesupunere...
Poate sunt lucruri marunte pentru tine,dar pentru mine inseamna evadare. Evadare din iluzie.Pentru mine inseamna libertate.Pentru mine inseamna realitate.
Note to myself
1.Daca ai principii solide si bine ancorate,nu renunta niciodata la ele.
2.Daca intalnesti oameni noi,acorda-le incredere totala pana la proba contrarie.
3.Daca intalnesti oameni care nu sunt onesti cu tine in chestiuni marunte,atunci nu e cazul sa ai incredere in ei nici in chestiunile serioase.Daca ignori acest lucru, vei sfarsi intr-un iad "custom made".
4.Daca intalnesti oameni necomunicativi, atunci depune toate eforturile pentru a sparge barierele.Daca nu reusesti,mergi mai departe,timpul e scurt.
5.Asculta-ti intuitia.
6.Asculta-ti intuitia.
7.Asculta-ti intuitia.
8.Deschide-te in fata tuturor,dar nu lasa pe oricine sa intre in acel loc special.
9.Pune intrebari.Daca te lovesti de ziduri si scepticism e cazul sa iti pui si tie cateva intrebari.
10.Asculta raspunsurile.Tine minte.Compara.
11.Nu trage niciodata concluzii la prima intalnire.Nici la a doua sau a treia.Mai bine pune cateva intrebari si vei avea un rezultat mult mai rapid.
12.Daca vrei sa vezi cum este un om cu adevarat,incearca sa il schimbi.Vei fi surprins.
13.Cand cineva iti face o promisiune si apoi o incalca cu lejeritate, e cazul sa pui niste intrebari si sa asculti niste raspunsuri.
14.Intre un barbat si o femeie nu exista prietenie.Poate exista orice altceva,dar nu prietenie.
Va urma...
O oferta de nerefuzat...
Un gainat fin de vrabiuta se prelinge pe parbrizul masinii...
Muzica e in surdina,iar motorul toarce plictisit in timp ce astept la semafor.
Soarele ranjeste obraznic de dupa un nor,iar pe refugiul statiei de tramvai doua babe asteapta tacute monstrul de metal.
E cald...Apas butonul de AC si tot ce aud e un oftat prelung in instalatie... S-a dus freonul.Si-a luat vacanta. O fi la mare acum.Pe plaja. La soare. Sub o umbreluta chic sorbind lasciv dintr-un cocktail de fructe exotice.
Gainatul fin de vrabiuta e deja o dara verzuie pe parbriz.Ar fi cazul sa pornesc stergatoarele... Scart scart...dara fina se transforma intr-o pata mata si densa.Lichidul de spalare a plecat si el in vacanta.Pe soselele patriei. Pe drumuri de munte.Si-a luat vacanta si a plecat.
Ador culoarea rosie.Imi place rosul. Imi place rosul de la semafor.Rosul de pe unghiile fetelor cochete. Rosul esarfelor purtate ostentativ la gaturile fine de "madmoisele de Dorobanti". Imi place rosul...aprins, pur,exploziv! Purul cel mai pur.
Ranjetele soarelui se transforma in hohote.Deschid geamul si las vuietul lumii sa ma patrunda.
"Sefu'. Da si tu la baiatu' de-o paine", apare un cap mic si tuciuriu de sub oglinda retrovizoare.Nu pot sa nu remarc asemanarea izbitoare dintre el si jurnalistul Turcescu. Imi zic ca am o "oaresice ureche muzicala"...poate nu mi se pare....Imi spun vreo doua vorbe de duh in gand si ii intind o moneda de 50 De bani.
"Saru-mana bossule! Sa-ti traiasca familia!" Si scaraotschi dispare la fel cum a aparut.
"Priveste viata intotdeauna prin parbriz si niciodata prin oglinda retrovizoare", spune o vorba veche.
Ok...o privesc prin parbriz. E..verzuie...destul de mata... si intinsa pe tot parbrizul.Daca adaugam si praful, obtin o viziune foarte clara si precisa a vietii.Noroc ca avem si geamurile laterale.
Culoarea rosie inca persista.Nu-i nimic.Imi place rosul.
Babele de pe refugiul pentru tramvai jubileaza.In sfarsit vine monstrul de me(n)tal care opreste cu un scartait puternic.
Pe trotuarul din dreapta trec grupuri de oameni garboviti de ganduri...
Gandurile. De ce le avem? La ce ne folosesc?La ce ne ajuta? Intrebari fara rost,destinate oamenilor care gandesc prea...mult.
Oamenii care gandesc prea mult sunt deseori introspectivi.
Oamenii care gandesc prea mult,pun multe intrebari...Mda...mult prea multe intrebari.
Exista insa si oameni care nu gandesc,iar pentru ei nu e nevoie de intrebari,nici macar de raspunsuri.Privesc oamenii respectivi ca pe niste vaci. Ca pe niste vaci iesite la pascut. Pe o pajiste insorita si verde, rumegand in liniste o portie de iarba proaspata unsa cu roua diminetii.
Exista,desigur, si oile. Acestea prefera sa urmeze un berbec. Intotdeauna se simt bine in grup.Elementul lor e in grup. Behaie in grup,mananca in grup, dorm cu grupul.
Desigur, sunt mult mai multe categorii...dar cele doua sunt fascinant de omniprezente. Vacile si oile.... Boii si berbecii....
Gandesc prea mult...Poate de asta culoarea rosie a semaforului imi aminteste si de locul de munca. Locul de munca.....Munca...... Mai munceste cineva cu adevarat, ma intreb...
In sirul meu prelung de intrebari,apare culoarea verde... Viata mi-a dat verde si tot viata mi-a mai dat ceva astazi. Viziune. E ca un gainat fin de vrabiuta, intins pe parbrizul masinii.E ...o oferta de nerefuzat....
Viata ca o locomotiva
Urasc locomotivele...si sunetul lor strident ca un vaiet prelung.
Urasc sinele de tren...dar mai ales, urasc locomotivele.
Urasc si garile..si peroanele... si anunturile ce suna vagi in difuzoarele prafuite si colorate de timp in tente ruginii...
Urasc iluminatul plapand si galbui al garilor,dar cel mai mult...urasc locomotivele...pentru ca urasc despartirile.
(...)
Era o dupa amiaza racoroasa de toamna.Un difuzor batran isi taraie cu greu cuvintele catre palcul de oameni ce asteptau tacuti pe peron.
-Trenul personal 1161 din directia..... va sosi in statie la linia 1, va rugam ,atentie la linia 1!
Undeva, intr-un capat al peronului, o tanara asculta ingandurata anuntul difuzorului.
-In sfarsit vine, isi spuse soptit, apoi facu cativa pasi de-a lungul marginii peronului catre palcul de oameni.
In departare, se zari silueta gri a trenului personal ce se apropia gafaind de gara.
-Oare cum va arata in uniforma? se intreba tanara in timp ce isi musca fara sa isi dea seama, unghia degetului mic de la mana dreapta.
Facu ochii mari si se retrase cativa pasi inapoi de la marginea peronului.
Trenul isi facu intrarea, apoi, opri scrasnind bulucindu-si maruntaiele. Papornite,oameni,gaste si rate se amestecara laolalta.
Usile vagoanelor fu-ra trantite la o parte si din interiorul intunecat incepura sa tasneasca pasagerii.
La cei 21 de ani ai sai, tanarul isi purta smechereste bereta rosie, scrutand peronul dintr-o singura privire.Era in sfarsit, acasa.
Isi aranja cu grija uniforma, se scutura de colbul strans de prin cotloanele trenului si pasi tantos pe scara vagonului. Deja o observase.Era inconfundabila. Parul ei roscat, tenul ei ca laptele si corpul de sirena atrageau imediat atentia.
Pe masura ce isi croia loc printre oamenii de pe peron,inima lui gonea din ce in ce mai nebuna.
In cateva secunde ce pareau ca o eternitate, ajunse langa ea si, fara sa scoata un cuvant o cuprinse in brate.
O stranse atat de tare la piept, incat biata fata aproape ca nu mai putea respira.
-Mi-a fost dor de tine!Mi-a fost dor rau de tine,ii spuse el soptit la ureche.
Tanara il privi cu ochii umezi,se elibera usor din stransoare si ii cuprinse fata in palme.
-Te iubesc,mototolule.
Apoi, ii inveli buzele cu ale sale, intr-o sarutare ce atrase privirile curioase ale oamenilor din jur.
Mainile lor era strans inlantuite si parea ca nimic nu mai exista in jur.
-Cat timp vei ramane, il intreba ea.
-Doar o zi,din pacate.Mai mult nu mi s-a dat permisie.
Tanara pleca intristata capul.
-De ce asa putin? De ce nu te lasa sa stai mult?
-Am incercat,dar nu mi s-a permis si nici nu mi s-au oferit explicatii.E mai bine decat daca nu as fi putut veni, nu-i asa? , intreba tanarul aruncand o privire umila si supusa.
-Da...ai dreptate, ii replica ea si apoi il trase brusc de mana catre iesirea de pe peronul garii.
(...)
(...)
Noaptea s-a lasat ca un voal peste peron.Frigul neobisnuit de patrunzator se plimba in voie de-a lungul peronului, numarand oamenii.
Aburii unei locomotive dansau lasciv in jurul unui bec ce abia lumina capatul intunecat al peronului.
Cu greu puteai zari doua siluete infrigurate ce se tineau strans in brate.
O bereta rosie de sub care rabufneau rebele flacari stralucitoare si roscate...
Doua maini inlantuite, doua buze umezi si doua soapte...
In tacerea noptii nu se auzea decat oftatul prelung al locomotivei ce era nerabdatoare sa se piarda in neant si sa alerge catre necunoscut.
Aburul ii imbratisa pe cei doi ,apoi pleca zburdand, la becurile de pe peron, printre alte cateva siluete.
-Sa fii cuminte, ii sopti ea.
-Si tu, ii raspunse el.Iti sta bine cu bereta, ar trebui sa te duci in locul meu si sa raman eu aici.
Tanara nu ii raspunse.Doua sclipiri alergara rapid pe obraji si se pierdura in noapte, printre aburi,frig si siluete...
Un tipat prelung sfasie tacerea si ii facu pe cei doi sa tresara violent. Era locomotiva, era strigatul pe care cei doi il urau cel mai tare... Ar fi dat orice ca timpul sa se opreasca..Sa fie doar ei si aburul...
Tanarul isi aranja cu grija bereta si se urca pe scara primului vagon.
Un zambet amarui ii incolti pe fata.O mica sclipire in coltul unui ochi ii trada gandurile...
Trenul se puse usor in miscare,iar mana lui o cauta pe a ei.
De pe scara primului vagon, ii arunca un usor suras,ii saruta mana si o lasa apoi sa dispara in noapte.
Tipatul locomotivei il facu sa tresara. Stia ca nu va mai revedea niciodata acei ochi, acele bucle roscate, acele imbratisari si acele soapte...
(...)
In departare, se vedeau luminite plapande, un peron intunecat si o silueta ce parea impietrita in asteptare. La fel ca si el, va uri pentru tot restul vietii locomotivele...peroanele....despartirile...
Un sunet strident taie frigul noptii si zbura catre vazduh,peste dealuri,peste oras,peste silueta de pe peronul garii......
