Avem timp... si nu stim sa il apreciem.
Avem timp si mereu lasam pe maine ceea ce ar trebui sa spunem sau sa facem acum.
Viata e un complex de evenimente, un rau involburat ce curge fara oprire, fara pauze, fara regrete,fara ganduri si fara remuscari.
Vine o zi in viata noastra, cand ne oprim din alergarea fara rost.Ne asezam cuminti pe o margine de lume si privim in jos, la viata noastra marunta, chinuita si niciodata asa cum ne-am imaginat-o.Contemplam trecutul,il imbratisam si il adoram, ne hranim din el si apoi il aruncam la cainii timpului sa faca ce-or vrea cu el.
Apoi, privim in sus la viitor. Ne vedem fericiti,traind vieti libere asa cum ne dorim noi si nimeni altcineva. Suntem proprii nostri stapani...pe deciziile noastre si pe viata noastra.Viitorul va fi asa cum vrem noi, ne spunem in gand , in timp ce privim la lumea ce se casca sub noi ca o gura flamanda gata sa ne inghita.
Apoi alunecam in tumultul vietii din nou.Ne pierdem printre ganduri, constiinte,dorinte si regrete....mai ales regrete. Regrete pentru cuvinte nespuse sau lucruri ce am dorit sa le facem si nu le-am facut inca.Regrete pentru ca suntem iscusiti si stim sa facem multe lucruri ,dar nu stim cum sa pierdem o persoana draga.
Azi m-am intors in locul de unde a pornitul totul.Am cercetat cu atentie urmele pe care le-am lasat la prima mea..vizita.Acum 3 ani era un frig cumplit acolo. Eram doar eu si o prapastie adanca..fara fund. Fara speranta, fara teluri, rapus in genunchi de neputiinta si frustrare. Dupa exact 3 ani (13 martie), acelasi suflet care m-a luat de acolo si m-a inaltat sus pe cer, mi-a retezat elanul si m-a condamnat sa ma intorc in exact acelasi loc,in acelasi timp si inconjurat de aceeasi lupi gata sa ma sfasie.
Azi am invatat o lectie....ultima lectie:: "Nu conteaza ce ai in viata,ci pe cine ai".
E usor sa scrii cuvinte fara sa le intelegi. E la fel de usor sa le si spui.E greu insa, atunci cand le simti.
E usor sa ranesti persoana de langa tine.Mult mai usor decat si-ar putea imagina cineva.Nu ne pasa..Nu ne pasa decat atunci cand este aproape..."prea tarziu".
E usor sa vorbesti despre toate si nimic, e la fel de usor sa ignori si sa alegi sa nu iti pese.E mai greu insa, atunci cand vrei sa schimbi ceva si sa faci tot posibilul sa fie bine.
In viata, guess what ? Cine alege calea cea mai grea? Nimeni.Exact...nimeni. Vrem ca totul sa fie usor si sa se intample acum, cand vrem NOI.Vrem ca totul sa fie asa cum vrem NOI. Viata noastra vrem sa o controlam tot NOI.Viata altora , bineinteles, tot NOI. Totul trebuie sa fie asa cum vrem NOI, pentru ca avem impresia ca pentru noi se intampla totul.
Azi m-am convins ca traim o o stare perpetua de iluzie, amagiri si sperante.Azi m-am convins ca nu exista libertate.Exista doar mici universuri proprii in care fiecare se refugiaza la nevoie.
Azi am invatat sa regret regretele si sa iert.Azi am invatat sa ...iubesc si tot azi am invatat sa sufar.
Am invatat ca fericirea e scurta si niciodata nu o observam la timp.Am invatat ca nu stiu sa pierd pe cineva drag.
Am mai invatat ca e foarte important timpul pe care il daruiesti cuiva, la fel cum e important si timpul pe care cineva ti-l daruieste. Asta e cel mai important lucru pe care l-am invatat.
Cel mai pretios lucru pe care il putem primi de la cineva , este timpul.Nu stim sa apreciem asta,decat atunci cand e prea tarziu.
Gonim prin timp, dupa timp.Astea sunt vietile noastre si asa vor fi si de acum inainte. E o cursa pe care nu toti reusesc sa o termine.Unii renunta pe parcurs.
Astazi ma regasesc pe aceeasi margine de prapastie... In jur totul e liniste si amortire...jos..tumultul care se aude din ce in ce mai vag si mai departe.
E liniste... cat e de liniste.Afara, lacrimi fierbinti inunda totul in cale. Inauntru insa e liniste si pace.In acel colt, pe acea margine de prapastie...... esti doar tu. Tii in mana o carte a trecutului.
O rasfoiesti fila cu fila,zabovind la fiecare intamplare si fiecare poveste, apropiindu-te incet de ultima pagina scrisa apasat si in graba.
Iti revezi sperantele, fericirile, deziluziile, regretele si greselile.Doar aici le poti vedea... nicaieri in alta parte.
O adiere usoara de vant , iti mangaie fata... "Ne intalnim din nou,straine" iti sopteste.
Stai de vorba cu vantul, va povestiti intamplarile si trairile, va bateti prieteneste pe umar, apoi ramai din nou singur, rasfoind paginile vietii tale.
"Daca as putea da timpul inapoi" te gandesti....Stii ca nu poti face asta.Nu poti face nimic,iti amintesti ?
Da, imi amintesc si stiu de ce sunt aici.
Imi amintesc de zambetul ei, de atingerile ei, de glasul ei,de corpul ei , imi amintesc de ea, atat de viu incat ...doare.Unde am fost plecat tot timpul asta oare.... ? Si..de ce m-am intors abia acum ?
Am invatat ca nu poti fi mai bun decat...invatand.Am invatat ca nu poti fi fericit decat daca te lasi iubit, daca cobori orice bariera. Am invatat ca fericirea vine doar daca o lasam noi sa vina si ramane doar daca vrem noi sa ramana.
Azi am invatat ca viata este un cerc inchis in care ne invartim debusolati.Credem ca detinem controlul, dar nimic nu ne apartine.Nici chiar noi insine nu ne apartinem... Suntem ...praf de stele pe covorul timpului.
Iata-ma in locul unde a inceput totul, tinand intr-o mana un cerc,iar in cealalta o foarfeca....
