La fel...

Stau intins pe spate...in iarba....

Privesc cerul si imi imaginez o intreaga armata de animalute acolo sus.

-Uite, norisorul ala seamana cu o broasca testoasa.
-Mmmm....iar ala cu un dinozaur.Vezi?

-Da, spun eu nu foarte convins, apoi reusesc sa mi-l imaginez ca pe un dinozaur gata sa imi inghita broasca testoasa.

Armate de norisori sosesc aliniate si incolonate ca la parada, in timp ce soarele deseneaza cu culori calde si vesele pe ei.Undeva, in departare, ploua...insa aici e soare, e cald si bine.

In spatele se aude doar zgomotul padurii,iar in departare, pe deal, pot zari doua masini ce se indeparteaza tacute pe un drum de camp.

Ascult cu atentie cantecul pasarilor in timp ce ma joc cu un fir de iarba.

-Imagineaza-ti ca suntem acum in aer,iar cerul e de fapt pamantul, spun eu incercand sa intru in acea stare.

Nu primesc nici un raspuns.. Cei doi ochi caprui scruteaza ingandurati departarile.
Inchid ochii pentru o clipa si ma las purtat de ganduri.As vrea sa zbor departe.

-De ce iti place de mine? Rupse ea brusc tacerea.
Dupa o cateva secunde de pauza, ii raspund.
-Pentru ca...Nu stiu...Nu ti-as putea spune.E... complicat,iar tu ma intrebi un lucru ce necesita un raspuns complex.

-Daca ma placi, inseamna ca stii de ce ma placi.
-Da,partial ai dreptate....

-Atunci?
-Atunci...nu stiu....

-Ok, nu stii... imi replica ea nemultumita de raspuns,apoi se afunda din nou in tacere.

Privesc din nou in departare..la dealuri, la culorile calde, la norii cu forme ciudate....

E o dupa amiaza linistita de iulie.O dupa amiaza in care o noua prietenie se stinge inainte de a se fi nascut.La fel ca glasul unei pasari in hatisul des al unei paduri.

Suntem la fel,iar asta ne face atat de diferiti...