Intrebare

Daca astazi ar fi ultima ta zi pe pamant, ce ti-ai dori sa faci?
Stiu, suna macabru, suna de nedorit, suna de negandit. Mintile noastre au tendinta sa respinga automat un asemenea gand, o asemenea probabilitate aflata pe teritoriul lui "mie nu mi se poate intampla asta".

Dar, insist... Daca astazi ar fi ultima ta zi de viata, ce ti-ai dori sa faci?
Pentru inceput, nu-i asa ca te-ai simti invadat de regrete? Apoi de frustrare, furie si, in cele din urma, acceptare.

Cat de mult pretuiesti ziua de astazi? Cat de mult il pretuiesti pe "acum"?
Probabil, in aceasta clipa te gandesti la cu totul alte lucruri. La teza de doctorat, la licenta, la locul de munca ce pare cam instabil, la facultate, la noua tara in care te-ai mutat, la orice altceva, dar nu la ultima ta zi pe pamant.

Ce ai face dupa ce ai trece de negare, apoi de furie? Ce ai face dupa ce ai imbratisa acceptarea si resemnarea?

Au curs mii de cuvinte despre viata si moarte. Ti-am scris despre bucurie, tristete, iubire, suferinta... Ti-am scris despre tine, despre mine, despre viata, moarte, speranta, dar tu? Tu ce ai face daca ai sti ca astazi e ultima ta zi pe pamant?

Te-ai bucura de zambetul sincer al unui copil? Ai lasa vantul sa se joace prin pletele tale? Te-ai juca cu soarele si te-ai bucura de parfumul ierbii?
Toate lucrurile marunte din jurul tau ti s-ar parea brusc altfel? Ai pretui mai mult fiecare secunda, fiecare clipa?

Ai privi altfel "filozofiile" pe care le scriu? Le-ai vedea altfel?
Vezi tu... viata e o intrebare. Cand nu te mai intrebi, incetezi sa mai existi. Mori.

Stiu, urasti moartea. Chiar si cel mai mic gand te infioara si te face sa fugi.
Ce teama marunta, as spune.

Ma intreb ce mi-ai raspunde. Ce ai face daca astazi ar fi ultima ta zi pe pamant?
Ultima zi in care ai mai vedea chipul parintilor, al prietenilor dragi. Ultima zi in care soarele ti-ar mai mangaia fata. Ultima zi in care vantul s-ar mai juca in pletele tale si, ultima zi in care ai mai simti parfumul ierbii.

Ce ai face astazi? Pentru ca maine nu ar mai fi...

Rx Power Dance

Mda, inca emite. Ai nevoie de o versiune recenta de Winamp. CLICK HERE & enjoy.

The End (?)

Convention for those wounded in love

General provisions:

A – Whereas the saying “all is fair in love and war” is absolutely correct;

B – Whereas for war we have the Geneva Convention, approved on 22 August 1864, which provides for those wounded in the battle field, but until now no convention has been signed concerning those wounded in love, who are far greater in number;

It is hereby decreed that:

Article 1 – All lovers, of any sex, are alerted that love, besides being a blessing, is also something extremely dangerous, unpredictable and capable of causing serious damage. Consequently, anyone planning to love should be aware that they are exposing their body and soul to various types of wounds, and that they shall not be able to blame their partner at any moment, since the risk is the same for both.

Article 2 – Once struck by a stray arrow fired from Cupid’s bow, they should immediately ask the archer to shoot the same arrow in the opposite direction, so as not to be afflicted by the wound known as “unrequited love”. Should Cupid refuse to perform such a gesture, the Convention now being promulgated demands that the wounded partner remove the arrow from his/her heart and throw it in the garbage. In order to guarantee this, those concerned should avoid telephone calls, messages over the Internet, sending flowers that are always returned, or each and every means of seduction, since these may yield results in the short run but always end up wrong after a while. The Convention decrees that the wounded person should immediately seek the company of other people and try to control the obsessive thought: “this person is worth fighting for”.

Article 3 – If the wound is caused by third parties, in other words if the loved one has become interested in someone not in the script previously drafted, vengeance is expressly forbidden. In this case, it is allowed to use tears until the eyes dry up, to punch walls or pillows, to insult the ex-partner in conversations with friends, to allege his/her complete lack of taste, but without offending their honor. The Convention determines that the rule contained in Article 2 be applied: seek the company of other persons, preferably in places different from those frequented by the other party.

Article 4 – In the case of light wounds, herein classified as small treacheries, fulminating passions that are short-lived, passing sexual disinterest, the medicine called Pardon should be applied generously and quickly. Once this medicine has been applied, one should never reconsider one’s decision, not even once, and the theme must be completely forgotten and never used as an argument in a fight or in a moment of hatred.

Article 5 – In all definitive wounds, also known as “breaking up”, the only medicine capable of having an effect is called Time. It is no use seeking consolation from fortune-tellers (who always say that the lost lover will return), romantic books (which always have a happy ending), soap-operas on the television or other such things. One should suffer intensely, completely avoiding drugs, tranquilizers and praying to saints. Alcohol is only tolerated if kept to a maximum of two glasses of wine a day.

Final determination:
Those wounded in love, unlike those wounded in armed conflict, are neither victims nor torturers. They chose something that is part of life, and so they have to accept both the agony and the ecstasy of their choice.
And those who have never been wounded in love will never be able to say: “I have lived”. Because they haven’t.

Paulo Coelho

Epilog

And the world spins down...

De astazi s-a lasat linistea...

Cladiri inalte, zumzet prelung de oameni, ca intr-un stup. Lumini multe si colorate.

In departare, un copac singuratic pe care stau scrijelite gandurile unui suflet, ce vor dainui peste ani.

Din cand in cand, cate un suflet hoinar va rataci pe aici si va vedea esenta omenirii.

Oamenii vin si pleaca, la fel ca gandurile, la fel ca vorbele, la fel ca vantul sau ca ploaia. Nimic nu e mai constant ca schimbarea si nimic nu este intamplator. Cu acest gand in minte, plec mai departe. Ramas bun.

Reprezentatie de adio

A mai trecut o vara. In ultima vreme trec din ce in ce mai repede.
Astazi scriu despre totul si nimic.Ganduri pe o pagina de internet bine ascunsa.

Cei care ma cititi, ati ajuns aici fie din pura intamplare, fie pentru ca ma cunoasteti foarte personal.Cel putin, credeti ca ma cunoasteti...

Uneori, e destul de dificil sa iti intelegi propriile actiuni. E si mai dificil cand vrei sa intelegi comportamentul celor din jurul tau. E un joc nebun, periculos.

Viata e un joc nebun. Si o stiti prea bine. E drept, unii inca mai invata cum sa isi joace rolul.

Stii ce e amuzant? In viata alergi mereu dupa ceea ce nu ai, iar cand obtii acel ceva, well... se pare ca nu iti mai trebuie.

Ai acel sentiment de goliciune interioara? Simti ca iti lipseste ceva, dar nu stii ce? Uneori nu ai chef sa iesi toata ziua din casa? Exista momente in care nu ai chef de nimeni? Ei bine, esti un om absolut normal. Stiu, nu iti spun un lucru nou.

Recunosc, sunt fascinat de oameni. Fascinat de oameni, dar iubesc extraordinar de mult animalele... Pe de alta parte, cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat mai mult imi creste respectul fata de animale.

Ipocriti. Asta suntem cu totii, o turma de ipocriti, mincinosi, infumurati, orgoliosi... Nu nega. Cel putin o data in viata ta ai facut un lucru cu care nu te-ai mandri niciodata.

Oh, avem ratiune. Mda, sigur. Ce inseamna ratiunea fara vointa? Nimic. Un bun exemplu se regaseste la fumatori. Stiu ca nu e ok sa fumeze, stiu ca isi distrug sanatatea, insa le lipseste vointa. Invariabil, scuza evocata in toate cazurile va fi aceeasi: "m-as putea lasa oricand, dar nu vreau".

Adevarul e ca... nu se pot lasa. Nu voi etala notiuni stiintifice si psihologice ale mecanismelor ce stau la baza unei dependente fizice sau psihice. Doream doar sa subliniez superficialitatea oamenilor. Nici eu nu fac exceptie. In definitiv, sunt tot un om.

Te-ai intrebat vreodata care e cea mai mare teama a unui om? Desigur, auzim tot timpul: "mi-e frica de serpi" sau "mi-e frica de painajeni" sau "mi-e frica aia ori de ailalta".

Ar trebui sa ne fie frica de frica in sine. Ar trebui...
Nimic nu ne sperie mai tare ca moartea si singuratatea, iar cand se creeaza premisa ca cele doua temeri sa coexiste simultan in acelasi spatiu si timp, frica se transforma in oroare absoluta.

Ce crezi ca e dincolo de moarte? Ingerasi? Trompetele? Clopotei? Un tunel plin de lumina, la capatul caruia te asteapta un nene invelit intr-un cearceaf alb si cu un cerculet deasupra crestetului?

Imi pare rau ca te dezamagesc teribil. Nimic din toate astea nu exista dupa moarte.
Cand mori, intre tine si un melc strivit de cauciucurile unei masini, nu va fi absolut nicio diferenta.

Daca ar exista raiul si iadul, ambele ar fi pline cu tot soiul de vietati: bacterii, viermi, melci, pasari, animale, oameni, etc.

Oh, omul e mai tare ca toate astea. E "creatia divinitatii", iar pentru el s-a construit special un amplasament. Yeah, sure. Bullshit. E suficient sa ma crezi pe cuvant.

Cand mori, totul se termina pentru tine. Te mananca viermii si putrezesti ca un sac de carne, ingropat in pamant.
Ti se pare gretos? Ti se pare. E purul adevar si crunta realitate.


Daca tii la cineva, spune-i-o. Nu ai nimic de pierdut. Ai macar satisfactia ca acea persoana stie exact ceea ce crezi sau simti.

Cui ii folosesc aceste lucruri? Poate nimanui, dar nu vei afla niciodata daca nu incerci.

"Daca vrei sa ai ceea ce nu ai avut niciodata, va trebui sa faci lucrurile pe care nu le-ai facut niciodata", e un bun exemplu de urmat.
Rad cu gura pana la urechi cand imi amintesc de o intrebare banala: "Tu cum te distrezi in timpul liber? Cum? Nu mergi in club? Deloc?"

Rad, pentru ca, unii nu inteleg distractia decat ca pe o iesire in club. Nu e nimic de blamat. Ma amuza faptul ca eu ii inteleg pe ei, dar ei nu pot intelege ca te poti simti bine si in alte moduri. La urma urmelor e chestie de gusturi si educatie.

Eu prefer adancimea unei paduri, pustietatea unui munte, linistea unei zapezi afanate si compania unui caine credincios. Au fost si sunt lucrurile care imi vor fi intotdeauna aproape de suflet. As putea adauga si condusul masinii pe lista. Bine, trecem si "liniutele" ocazionale cu "furioasa".

Vezi? Nu prea are mare importanta cum. Atat timp cat te simti bine, nu ar trebui sa fie o problema. Cu atat mai mult, nimeni nu ar trebui sa te judece pentru lucrurile care iti fac tie placere.

Lumea e insa egoista. O stii prea bine. Ignora.

Mergi si traieste-ti viata. Asa cum am mai spus-o, la final, ar fi bine sa merite "filmuletul" ce se va derula cu repeziciune prin fata ochilor nostri intr-o ultima reprezentatie de adio...

Tu

Imagineaza-ti, cum ar fi lumea fara culoare...
Asculta, cum ar fi lumea fara sunet...
Simte, cum ar fi lumea fara sentimente...

Ai fi ca o schita a unui Univers, uitata intr-un sertar prafuit.
Ai fi ca o cutie muzicala, ce nu va apuca niciodata sa cante daca nu este deschisa de persoana potrivita.
Ai fi dorinta, ce nu va cunoaste niciodata placerea existentei materiale.
Ai fi gand...

Dar tu, pictezi zi de zi pe panza vietii tale, o umpli de culoare, de forme.Pictezi zi de zi zambete si lacrimi, fericiri si tristeti. O faci sa cante, sa rada si sa planga, apoi o inveti sa simta si sa plece in lume, de una singura...

Sertarul tau e deschis, insa e gol.Esti o cutie muzicala care canta. Esti dorinta devenita fapta, esti... tu.

Iar tu...tu te-ai oprit iarasi sa privesti printre picaturi catre un cliseu?

Astepti sa imi sorbi cuvintele? Frazele? Sa te pierzi in ganduri? Sa te lasi in mangaierea amintirilor si a intamplarilor fara sens? Nu te opreste nimeni sau... poate da ?

E cald, o zi torida, un soare aspru si un asfalt incins ca o plita. Masina se taraie lent printre palcurile de copaci. Cauciucurile sfarie si abia astepta sa se bucure de o umbra racoroasa care sa le dezmierde, sa le alinte si sa le imbie la un repaos binemeritat. Ai da orice pentru o gura de aer racoros, proaspat. Te gandesti ca nici nu mai stii de cand nu te-ai oprit sa mai respiri.Nici nu mai tii minte cand a fost ultima oara cand ti-ai permis sa respiri. Nu ai avut timp sa te gandesti la asta.


Gandul iti zboara fugar in trecut.Iti amintesti de aerul proaspat de munte, de verile racoroase si pline de speranta, de noptile in care ii ascultai respiratia si te gandeai la fericirea ce a dat peste tine.

Ti-e dor sa mai respiri, o stiu, dar ce folos? E cald acum, prea cald. Poate la toamna, poate la anul, poate intr-o alta viata sau intr-un alt cliseu.

Iti amintesti si acum privirea ce se racorea sub un mar si dulce te chema sa-i fii alaturi...

Masina se taraie lent printre palcurile de copaci,auzi doar sfaraitul cauciucurilor pe asfaltul incins ca o plita, e atat de cald, iar tie iti este atat de dor sa respiri...

Dorinta

Anii zboara cu repeziciune,iar timpul, e ca un bunic hatru si aspru..neiertator.

Copilul cu parul carliontat rade si acum la fel.In pozele alb negru,timpul a impietrit,ca o insecta prinsa intr-o capcana de chihlimbar.

In viata noastra revenim invariabil in aceleasi locuri ale copilariei, al amintirilor.Ne simtim atrasi de un magnet invizibil si nu ne putem impotrivi nicicum.

"Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la mine", vad acelasi copil carliontat,pus pe sotii, tot timpul cu zambetul pe buze si fundul plin de zgarieturi de buna purtare.

Ahh...dar zambetul....zambetul.... L-am pierdut pe undeva si inca nu reusesc sa aflu unde, cand, si mai ales cum...

Gandurile imi sunt valuri imense ce se inghesuie nerabdatoare pe varful degetelor.
Uneori, simt ca locul meu nu e aici.Nu printre acesti oameni,nu in aceasta lume parca...ireala.Cu toate astea, tot ceea ce iubesc, se afla aici.

Fiecare persoana pe care am cunoscut-o a plecat cu o bucatica din mine,iar eu, cu o bucatica din ea.
.........

Zgomote line de clopotei se aud in departare.La fereastra, fulgii de nea privesc curiosi cei doi ochi albastri, care viseaza... alergand peste intinderea alba si neatinsa.

Un uliu strajuieste vazduhul cu plutiri line si circulare.
Privirea-mi zaboveste o clipa pe focul ce arde molcom in soba veche.In odaie miroase a coji de portocala si a prajitura.

Sorb usor cu narile parfumul ce nu il voi uita tot restul vietii.Caldura imi inunda fiecare celula a corpului,iar gandurile imi tasnesc afara, pe fereastra.

Doi cai mari, negri, trag tantosi o sanie mare de lemn.Clopoteii de la gatul lor suna in cadenta in timp ce se indeparteaza usor, plutind pe zapada.

In spatele meu, un scancet imi atrage atentiaa. Doi ochi mari si albastri ca gheata pura, ma roaga sa mergem afara, in zapada.

A asteptat cu nerabdare prima zapada,iar acum avea sa se bucure asa cum numai o catelusa husky siberian stie sa o faca.
O privesc pret de cateva secunde,iar gandurile noastre se impletesc in cel mai perfect mod cu putinta.

Ne privim cu coada ochiului inainte de a porni intr-o goana nebuna catre usa odaii.
-Ai castigat si de data asta, ii spun eu in timp ce o imbratisez cu sete in fata usii.

Bocancii in picioare,manusile in maini si haina imblanita ar trebui sa fie suficiente pentru aerul tare de afara.

Lisa face primii pasi pe zapada.O urmez indeaproape in timp ce ne indepartam incet de casa bunicilor.

Mergem tacuti prin zapada ce imi ajunge pana la genunchi.In timp ce soarele isi arunca ultimele sale raze, feeria fulgilor de nea se inteteste.

(...)

Luminile in sat se aprind usor una cate una.In vale rasuna colindele,iar pe hornurile caselor, ies umbre de cozonaci, placinte si alte bunataturi.

Cufundat turceste in zapada moale de pe coama dealului, o intreb ingandurat pe Lisa:

-Lisa, ce ti-ai dori sa fii in viata urmatoare?

Privirea ei de gheata ma tintuieste pret de cateva clipe, apoi, cu o miscare brusca ma puse pe spate, in zapada...Urma un asalat de pupaturi carora nu m-am putut opune.

Luna ne-a gasit alergand la marginea padurii, transpirati si franti de oboseala.

-Gata, capitulez, ii strig eu in timp ce ma arunc pe spate intr-o duna de zapada.

Luna plina facea ca noaptea sa fie aproape zi.In vale, clopoteii plecasera de mult timp la culcare. Totul era invaluit in liniste....

Un urlet prelung imi facu inima sa tresalte.Ecoul rasuna peste dealuri....Era Lisa.

- Ce e Lisa, te crezi un lup? O intreb eu zambind.

Ma privi curioasa, apoi veni langa mine pe zapada, cu capul pe pietul meu.

Cele 20 de minute petrecute impreuna acolo, in zapada, m-au facut sa vad lumea altfel decat o stiam pana atunci.

In noaptea aceea, o prietenie se nastea pentru tot restul vietii si dincolo de aceasta.O legatura mai intensa si mai puternica decat ar putea cineva vreodata sa inteleaga.

Traim vieti amagitoare, pline de griji.Iluziile le impachetam frumos si le transformam in sperante, pe care le asezam frumos pe raftul vietii noastre...

Ne jucam cuminti rolurile, in timp ce anii deseneaza urme adanci pe fruntile si in sufletele noastre.

Ne inchidem in castele de nisip si construim ziduri de spini in jurul nostru,crezand ca ne vor proteja. Din nefericire, ele nu fac altceva decat sa ne tina incatusati langa noi insine.

Aruncam zambete uscate intr-o lume insetata si ne credem fericiti... Ne credem...fericiti.

Uneori,ma intreb cine sunt.Uneori, ma intreb cine esti....Uneori ma intreb ce e dincolo de stele,iar alteori ce e dincolo de un zid de spini...sau dincolo de un castel de nisip...

Uneori imi pun intrebari, la fel cum, uneori, imi dau singur si raspunsurile.
Uneori vorbesc cu mine,iar alteori doar ma ascult....

(...)

Undeva, pe coama unui deal,vantul paseste timid printre firele de iarba...
Un barbat scruteaza zarile,iar la picioarele sale, vantul se opreste tacut pe o movilita de pamant,unde troneaza poza alb negru a unui copil carliontat si vesnic surazator....

Doar o intrebare imi mai rasuna in minte acum.... De ce a vrut sa fie vant...?

La fel...

Stau intins pe spate...in iarba....

Privesc cerul si imi imaginez o intreaga armata de animalute acolo sus.

-Uite, norisorul ala seamana cu o broasca testoasa.
-Mmmm....iar ala cu un dinozaur.Vezi?

-Da, spun eu nu foarte convins, apoi reusesc sa mi-l imaginez ca pe un dinozaur gata sa imi inghita broasca testoasa.

Armate de norisori sosesc aliniate si incolonate ca la parada, in timp ce soarele deseneaza cu culori calde si vesele pe ei.Undeva, in departare, ploua...insa aici e soare, e cald si bine.

In spatele se aude doar zgomotul padurii,iar in departare, pe deal, pot zari doua masini ce se indeparteaza tacute pe un drum de camp.

Ascult cu atentie cantecul pasarilor in timp ce ma joc cu un fir de iarba.

-Imagineaza-ti ca suntem acum in aer,iar cerul e de fapt pamantul, spun eu incercand sa intru in acea stare.

Nu primesc nici un raspuns.. Cei doi ochi caprui scruteaza ingandurati departarile.
Inchid ochii pentru o clipa si ma las purtat de ganduri.As vrea sa zbor departe.

-De ce iti place de mine? Rupse ea brusc tacerea.
Dupa o cateva secunde de pauza, ii raspund.
-Pentru ca...Nu stiu...Nu ti-as putea spune.E... complicat,iar tu ma intrebi un lucru ce necesita un raspuns complex.

-Daca ma placi, inseamna ca stii de ce ma placi.
-Da,partial ai dreptate....

-Atunci?
-Atunci...nu stiu....

-Ok, nu stii... imi replica ea nemultumita de raspuns,apoi se afunda din nou in tacere.

Privesc din nou in departare..la dealuri, la culorile calde, la norii cu forme ciudate....

E o dupa amiaza linistita de iulie.O dupa amiaza in care o noua prietenie se stinge inainte de a se fi nascut.La fel ca glasul unei pasari in hatisul des al unei paduri.

Suntem la fel,iar asta ne face atat de diferiti...

Just a thought

Ca intotdeauna, nu destinatia este cea care conteaza cu adevarat, ci calatoria pana acolo...

Keep that in mind :)

Desenand povesti

Trag adanc in nari parfumul frunzelor putrezite ce se astern la picioarele mele, ca un covor ruginit....

Privesc razele soarelui de dimineata, ce se scurg tacute prin ceata laptoasa si printre crengile copacilor ce imi strajuiesc prezenta.

Simt ca locul meu e acolo, printre ei, printre momentele de care nu te poti bucura decat o singura data in viata.

Nu, nu vei putea face asta si maine.Maine..."astazi" va fi mort.Ce-i drept, maine va fi un nou "astazi".Un altfel de "astazi".

Imi las corpul sa cada pe spate, ca intr-un neant.
Privesc cerul printre copaci,iar gandul nu-mi mai zboara. A ramas aici cu mine.Privim amandoi oceanul albastru ce se asterne deasupra noastra.
Desenam povesti si ne povestim forme, intr-o lume moarta in trairea sa.

Sunt unde vreau sa fiu, ca si tine, ca si ceilalti. In drumul nostru prin viata, avem cu totii o padure, un soare, un gand si...o lume... A noastra.

Emo(r)ticon

Vreau haos.

Vreau intamplare.Vreau nori fara glas si pasari fara forma.Vreau liniste si vreau singuratate.Ma vreau pe mine.

M-am pierdut pe undeva, pe drum.Acum fac autostopul in speranta ca ma voi gasi pe mine trecand pe acelasi drum cu mine.

Vreau nonsens...dar mai ales, vreau copilarie pentru ca vreau sa raman viu.
M-am saturat de oameni morti ce inca misca.M-am saturat de corpuri goale pentru care viata e un simplu emoticon.

Idee

Don't spend time beating on a wall, hoping to transform it into a door.