Ne revedem la noapte

Vantul imi sufla cu putere pe viziera castii in timp ce gonesc ca un nebun prin noapte.

Strazile sunt pustii la aceasta ora si doar stalpii de iluminat public alearga nebuni pe langa mine ca niste licurici uriasi dornici sa ajunga cat mai repede undeva,in spatele meu.

Depasesc un camion lenes si batran ce scoate un fum innecacios si apoi accelerez.Motorul raspunde vibrand sub mine.

Ma apropii de baza unui pod si zaresc in departare silueta unei persoane ce sta pe linia de demarcatie a celor doua benzi de pe sensul meu de mers. Nu schiteaza niciun gest.

Iau mana de pe acceleratie si pisc usor frana.Claxonez scurt,dar silueta nu schiteaza niciun gest, asa ca, reduc puternic viteza si trec usurel pe langa ea,apoi opresc, observand ca nici de aceasta data nu s-a clintit.

Aprind luminile de avarie si, incetisor, dau cu spatele pana in dreptul ei,incercand parca sa o protejez de masinile ce ar putea veni din spate.

Statura ei nu este foarte inalta.Are un hanorac de culoare inchise,gluga o tine pe cap,iar in picioare are o pereche de cizmulite de cauciuc.

-Hei, ce faci aici, in mijlocul strazii?
-Astept o masina.

-O masina? In mijlocul strazii? La ora aceasta? Este aproape miezul noptii.


In timp ce imi vorbea,ii observam trasaturile fetei.Bucle blonde ii ieseau de sub gluga hanoracului,iar chipul ii era luminos.Eram surprins...

-Da, astept o masina ca sa ajung in oras.Trebuie sa cumpar vodca.
-Vodca? Din oras? La ce iti trebuie tie vodca?

In mod evident, nu intelegeam de ce o fata atat de draguta ca ea se afla aproape in mijlocul strazii in miez de noapte,singura,incaltata cu cizmulite de cauciuc si cu un cos de nuiele in mana.

Sprijin motorul pe cric,imi dau casca jos si o privesc intrebator.
Doi ochi mari,albastri ma privesc la randul lor intrebatori.

Prin minte imi gonesc nebune tot soiul de ganduri,insa, cel mai puternic dintre toate e ca ma minte.

-La ce iti trebuie vodka la ora asta? reiau eu intrebarea cu vocea joasa si grava.
-Imi trebuie pentru orez.

-Pentru orez... si nedumerirea mea atinge cote alarmante.
-Da,pentru orez,deoarece mi s-a terminat in seara asta si nu mai am ce vinde.

-Esti draguta,te rog, sa imi explici la ce iti foloseste vodka si orezul?

Nu apuca sa imi raspunda ca pe langa noi tocmai trecu camionul lenes pe care il depasisem cu ceva timp in urma.Soferul ne claxona nervos si arunca o injuratura in timp ce se departa apoi de noi intr-un nor negru innecacios....

De undeva de la baza podului aparu un boschetar care se indrepta catre noi in miscari ce imi aminteau de cocosatul de la Notre Damme.

-Da si mie 1 leu sa imi iau o bucata de paine....

Cobor nervos de pe motor si alung aratarea inapoi in noapte,apoi ma apropii de tanara cu cosuletul care facu un pas in spate.

-Nu te speria, nu iti fac nimic,ii spun cu un ton calm. Pot sa te duc eu in oras? E tarziu si nu inteleg nici in ruptul capului de ce stai in mijlocul strazii si nici de ce ai nevoie de vodka si orez,dar nu are importanta.

-Adrian ma numesc.
-Laura...ingaima ea.
-Bine Laura, ce zici? Iti dau casca mea,din pacate am doar una cu mine,pentru ca circul singur deobicei.

-Multumesc,dar prefer sa astept masina.
-Ce masina astepti la ora aceasta? Autobuz?

-Nu.Astept un camion.
-Un camion?

-Da, merg la ocazie.

Sunt de-a dreptul contrariat.Tanara aceasta , careia nu ii dadeai mai mult de 22 de ani,astepta un camion care sa opreasca si sa o duca in oras unde sa isi cumpere vodca,dar imi refuza propunerea.Probabil se temea sa mearga pe motor.

-Laura,cata vodka iti trebuie?
-Cam 10 litri deocamdata.

-Ce faci cu vodka mai precis?
-O pun in orez si apoi o vand.
- O vinzi? Cui?

-Soferilor de camion,imi raspunde ea calma in timp ce se uita in departare.
-Doar soferilor de camion ?

-In mod special lor.Fac asta de ceva timp,iar ceea ce vand eu e chiar foarte bun.
-Orez cu vodka?

-Da.Nu ai ai baut niciodata.
-Trebuie sa recunosc ca nu,nu am baut.

-Ti-as fi dat sa gusti,dar nu mai am.
-Stiu,De asta stai acum in mijlocul strazii.

Imi zambeste si apoi continua...
-Soferii de camion cumpara mereu de la mine.Mai intai trebuie sa guste.E 1 € degustarea,dar cumpara intotdeauna.

-Asadar, tu le ceri un euro doar ca sa guste?
-Da, daca le-as da sa guste pe gratis as ramane foarte repede fara vodka si fara bani.

-Interesant,raspund eu si mai confuz.E tarziu.Crezi ca mai opreste cineva la ora asta? Hai totusi cu mine,te las unde vrei tu,oricum imi este in drum.

-Nu stiu ce sa spun.Ai putea sa ma aduci si inapoi?
-Locuiesti aici in apropiere?

-Oarecum.
-Asadar locuiesti mai departe de aici.

Nu primesc nicun raspuns, asa ca, renunt.
Cobor motorul de pe cric,pun cheia in contact si trezesc cei aproape 200 de caluti la viata.

-Laura, eu o sa plec, e tarziu,iar dimineata ma trezesc devreme.

O masina trece pe langa noi in viteza.O urmaresc cu privirea...

-Uite-l si pe ala ce gonea.Mai putin de 160 de km/h sigur nu avea.E periculos sa stai aici.Mai bine astepti la marginea strazii.
-Daca merg cu tine, ma aduci si inapoi?

-Vrei sa mergi cu mine ca sa te aduc si inapoi? Imi spuneai ca vrei sa ramai sa astepti un camion.

-Da, dar.....

Inainte sa mai raspunda ceva ii intind casca. Ma priveste rusinata si intinde o mana sa o ia.

-Stai , ca nu e asa simplu. Da-ti gluga jos mai intai.Asa... Acum, asculta-ma cu atentie putin.
Nu o sa merg repede,dar va trebui sa te tii foarte bine de mine cu ambele maini.Hai sa legam cosul asta cumva.

Motorul toarce nerabdator in timp ce luminile de avarie clipesc in continuare ca doi ochi in

noapte.

Am reusit sa ancorez bine cosul in spatele motorului pe care il cobor din nou de pe cric.
Incalec si apoi o invit si pe ea sa faca acelasi lucru.
-Uite, vezi suportii acestia doi?Iti tii picioarele aici.si genunchii lipiti.Nu uita sa ma tii strans,iar daca vrei sa oprim ma strangi succesiv de cate ori.Bine?

-In regula,imi raspuse ea vizibil emotionata.


In timp ce goneam spre oras,gandurile imi zburdau in voie.... Orez, vodca, cizmulite de cauciuc,fata din mijlocul strazii...Toate se amestecau si dansau pe ritmuri de vals.
Stalpii se derulau din nou cu repeziciune,iar vantul imi asalta timpanele.Ma felicitam ca am avut insipratia de a avea la mine ochelarii de noapte.Macar aveam ochii protejati de aerul rece al noptii.

Pana in oras, am facut 10 minute,timp in care m-am intrebat care e adevaratul motiv pentru care ea statea nemiscata in strada, tinand in mana un cos si nepasatoare la traficul ce venea spre ea.... Periculos...imi spun iarasi in gand.

Oprim in fata primului magazin non stop si o ajut sa isi dea jos casca.Buclele aurii i se revarsa in lumina neonului de la tejghea.

E frumoasa, imi spun in gand.

-Ce vodka vrei sa iti cumperi?
-Sa vedem ce are.

A ales o marca oarecare.Vanzatoarea i-a inmanat 10 sticle de un litru.

-Laura,unde punem sticlele astea?
Brusc, realizam ca avem o problema.Trebuia sa o duc inapoi cu tot cu sticle,pe care, de aceasta data imi era imposibil sa le transport deoarece ar fi sarit din cosulet.

Gandul imi fu brusc intrerupt de un fulger urmat la scurt timp si de un tunet. Vine ploaia,vine ploia,vine ploaia...imi rasuna in minte.
Simteam ca incep sa ma nelinistesc. Motivul era simplu. Regula e simpla. Pe ploaie nu mergi cu motorul,iar daca mergi, e ca si cum ai merge pe gheata.E periculos.

-Laura, vine ploaia.Hai sa gasim o solutie, repede.
-De ce?

-E periculos sa circul cu motorul cand e ud carosabilul.Pot derapa foarte repede.In plus,trebuie sa te duc inapoi si nu stiu cum o sa facem asta.

-Nu-i nimic.O sa astept aici.Ies la strada si astept....
-Da..si astepti un camion...ii retez eu fraza.

Imi zambeste din nou.Ochii ii lucesc ca doi licurici albastrui,iar zambetul e ca un rasarit de soare.Tenul ei curat si neted imi amintea de o prajitura.

Un nou tunet ma trezeste din visare.Apoi, primii stropi isi fac aparitia.
-Laura, pune-ti casca. Mergem la mine.Te duc mai intai pe tine si apoi ma intorc dupa sticle.
Ii iau punga cu sticlele din mana, fara ca ea sa mai aiba timps a spun ceva.I le inmanez vanzatoarei de dupa tejghea si ii spun ca revin intr-un sfert de ora dupa ele.

Laura se conformeaza nedumerita,dar alertata de starea mea de neliniste.

Pornim in tromba de acolo,catre casa.


(...)

-Poftim.Foloseste prosopul asta sa te stergi.Simte-te ca acasa. Ma duc sa iau masina si plec sa iti aduc si vodka...

-Te intorci repede, da?
-Nici nu iti vei da seama ca am lipsit, ii raspund.

Ne-a prins putin ploaia,dar ce bine ca eram aproape de casa,imi spun in gand.
Intru in garaj,pornesc motorul masinii si ma dezbrac de costumul de protectie.

(...)

Au trecut 17 minute fix pe ceas in momentul in care intram din nou in garaj,de aceasta data cu celebra vodca in brate.

Intru in casa,unde ma intampina un mireasma de scortisoara si vin rosu fiert.E semi intuneric,iar in bucatarie, pe masa, troneaza aprinse 4 lumanari din setul cumparat anul trecut de care am uitat complet.

Langa masa, in picioare, sta ea.E imbracata cu tricoul meu cumparat din Grecia acum 2 ani.Parul i se revarsa pe umeri,iar ochii ii stralucesc in intuneric ca unei feline de prada.

-Mi-ai spus sa ma simt ca acasa,ma intampina vocea ei calda.
-Da, asa ti-am spus....ii raspund eu cu jumatate de glas.

-Poftim, o cana cu vin fiert.L-am gasit in frigider.I-am pus si putina scortisoara si l-am indulcit cu mierea gasita in dulapul acela.Incearca-l.Spune-mi ce parere ai.

Intind mana catre cana si gust.... Un cantecel si sunete de clopotei par sa rasune din papilele mele gustative.

-E deosebit de bun, multumesc.

Pun cana pe masa si apoi scot sticlele de vodca din punga de plastic si le aliniez pe masa.

-Ti-am adus odoarele.Afara toarna cu galeata,ii spun oftand.
-Multumesc,imi raspunde ea zambind din continuare.

Ceasul de pe perete arata ora 1 si 5 minute.Afara tuna si fulgera si ploua cu galeata.Renunt la ideea de a o mai duce inapoi in aceasta noapte.La urma urmelor...deja era imbracata cu tricoul meu cumparat din Grecia...si ii sta bine.

-Laura, va trebui sa ma culc. O sa stau aici, in bucatarie, pe canapea.Patul e facut deja in dormitor, tu o sa dormi acolo.Dimineata o sa te duc inapoi.Nu se poate sa lipsim soferii de camion de minunata licoare cu orez.

-Da, asa e.
-Spune-mi te rog, de cat timp faci chestia asta...cu vodca?

-De aproape un an.
-Si merge?

-Da, merge, imi raspunde ea cu un ton hotarat.

Am mari indoieli in legatura cu ceea ce imi spune, dar...fie. O cred pe cuvant.
Mai iau cateva guri din vinul fiert de pe masa.Ce o fi pus in el de a iesit asa bun ? Doar miere si putina scortisoara? E prea bun....


(...)

Stau intins pe canapeaua din bucatarie,o lumanarica mai palpaie timida pe coltul mesei,iar afara are loc un concert de sunt si lumini. Un tunet, o lumina, doua tunete doua lumini.
Ascult rapaitul ploii si ma gandesc la ultimele 90 de minute din viata mea.....ma gandesc...ma gandesc....ma....... gan.............


(...)

Un traznet din apropiere zguduie geamurile si face intreaga casa sa vibreze.In bucatarie e intuneric acum.
Deodata,o silueta ce pare sa poarte tricoul meu cumparta din Grecia, se strecoara cu pasi rapizi si usori de felina langa mine pe canapea.

-Mi-e frica sa dorm singura acolo,imi sopteste si se inghesuie la pieptul meu pe canapea.

Nu ii raspund si ma conformez.Pieptul meu devine acum perna ei,iar buclele-i aurii miros a flori ...de tei.Imi intinde mana catifelata si degetele ei se inlantuiesc de ale mele...

Adormim imbratisati, ca doi buni prieteni vechi...pana cand zorii zilei isi revarsa lumina asupra unui set de lumanari neatins si a unei mese de bucatarie goale...

Pe canapea,langa mine, o floare de tei se odihneste dupa un drum lung prin lumea mea.
Ne revedem la noapte...