Nevermind...

Masina urca nervoasa panta ce devine din ce in ce mai abrupta,iar cauciucurile scuipa jeturi inalte de apa, ca niste fantani arteziene.

Las in urma orasul care devine din ce in ce mai mic, pana dispare in perdeaua norilor ce l-au acoperit.

In sfarsit liniste...Motorul se opreste cu un zumzet prelung, de parca ar gafai dupa atata alergatura.

Am trecut prin atatea impreuna.Atat de multe lucruri, atat de multe intamplari, atat de multe.... Daca nu ar fi o gramada de fiare, ai crede ca are suflet, gandire si viata proprie.

E placut sa fii acasa.E placut sa respiri aerul curat, e placut sa iti revezi prietenii...Locurile in care ai copilarit si ti-ai crescut sperantele...

Nevermind....