O barca si un gand

Raza de soare pe obrazul fin al bobului de nisip...

Patura spumoasa ce mangaie suav intinderea aurie de nisip...

Cantec de pescarus ce despica aerul rece si sarat al diminetii...

(...)

Te tine la pieptul sau si iti mangaie usor parul. E ca un parinte protector. Iti soarbe ochii din priviri si nu scoate o vorba.E fericit ca e acolo, cu tine.Langa bobul de nisip,patura inspumata si cantecul de pescarus.

Soarele paseste vioi pe cerul albastru si senin..Aburi lenesi se ridica din mare si plutesc incet printre bataile de aripi. In departare, zaresti o barca.

"Cine o fi acolo" , iar gandul tau zboara cu repeziciune printre aburi,pescarusi,raze de soare...pana la barca,dar... tot ce gasesti e o barca goala.

Te intorci dezamagita la mangaierile tandre pe par, la imbratisarile lui parintesti si...oftezi adanc.

Invidiezi aburul, invidiezi bataia aripii, invidiezi soarele si marea...

(...)

Cand ai privit ultima oara cerul instelat ? Cand ai numarat ultima oara stelele cazatoare? Cand ti-ai pus in gand o dorinta ce credeai ca "trebuie" sa se indeplineasca?

Cand ai iubit si te-ai lasat iubit? Totul e atat de departe... ca o barca, in mijlocul marii. Din cand in cand, cineva mai ajunge cu gandul pana la ea, dar nimeni nu ramane.E doar o barca goala, ce calatoreste catre o destinatie de nimeni stiuta.

Imi las corpul sa cada in iarba. Privesc in sus, catre cer.Numar stelele.Ma numar pe mine.
Doi meteori se joaca inlantuindu-si cozile, apoi, dispar in departare in licariri verzui si vesele.

Cand am iubit ultima oara? Cand m-am lasat iubit? Totul e atat de departe... ca o barca in mijlocul marii.

Firele de iarba imi gadila usor narile,iar un gandac albastrui urca incet pe pieptul meu.Privesc stelele si ma pierd printre ele...ca o barca in mijlocul marii.

La dreapta e momentul in care m-am nascut. Putin mai in fata, pe stanga, e momentul in care faceam primii pasi,iar aici, in fata, e momentul in care am invatat sa vorbesc.

Sertarele timpului sunt toate deschise. Pot merge unde vreau, cand vreau, cum vreau....

Privesc chipuri..privesc fericiri, tristeti, dorinte, impliniri.

Viata e simpla.Ca noi...dar noua nu ne place sa fim simpli. Si nici viata noastra nu ne dorim sa fie simpla.Vrem sa fim complicati.Vrem sa folosim cuvinte mari, pompoase.Vrem sa fim tot timpul altcineva.Vrem sa fim el sau vrem sa fim ea, dar niciodata nu vrem sa fim NOI.

Ironic... Ironica e si viata.Ironici suntem si noi.

(...)

Gandacul albastrui s-a oprit triumfator pe pieptul meu si acum priveste curios catre stele.
Noaptea e calda si linistita. In padurea din apropiere se aud cantece ciudate ale pasarilor nocturne. Undeva, in departare , se aude chemarea marii.. ca un vuiet prelung, sfasietor.

Inchid in graba sertarele timpului, imi iau la revedere de la stele si trimit gandacul albastrui in lumea sa.

Undeva, in departare, ma asteapta o barca... si un gand.