Lumea mea

O noapte ploioasa si rece de Mai...

O casa, o curte si...un cires de Mai ce incearca timid sa isi ofere fructele in timp ce vantul se joaca timid printre frunzele sale.

Undeva, sus...printre stele,doar luna te priveste atenta si intrebatoare.Ii place sa asculte, sa priveasca, sa inteleaga...

Un stol de ganduri ale noptii trece pe langa tine si pleaca undeva, in zare. "De unde vine?" te intrebi in timp ce te cateri cu grija in ciresul de Mai....

"Din lumea lor", iti raspunde luna, cea atenta si curioasa.
"Din lumea lor....." iti repeti in gand.

"Da, din lumea lor", iti repeta luna. Ea le stie pe toate. E tot timpul atenta si curioasa.

O cireasa te imbie sa o culegi.E rosie, dar nu foarte coapta.Cu toate acestea e dulce.... "Daca ar mai fi stat o saptamana" sub mangaierile soarelui, ar fi fost si mai rosie si mai coapta si mai dulce...

Iti amintesti de stolul de ganduri...Te gandesti la lumea lor, a gandurilor de noapte.Iti amintesti ca tot de acolo vin si soaptele, atingerile, mangaierile de noapte... de acolo vin bucuria si tristetea, sperantele si deziluzia.

"De acolo vii si tu", te lamureste luna..
"De acolo vin si eu", iti repeti in gand. "Dar...de unde vine el?" continua gandul.....

Iti aprinzi o tigara si tragi adanc un fum in piept si, apoi, te gandesti la lumea lui.Incerci sa o intelegi, sa o descifrezi.

Cine sunt eu? Cine este el? Cine suntem noi?

"Praf de stele" , iti raspunde luna cea atenta si curioasa.
"Praf de stele"...iti repeti in gand...

Praf de stele pe covorul timpului, ti-ar raspunde el.

"Lumea mea e o lume a intrebarilor si a raspunsurilor.O lume a curiozitatii si,apoi, o lume a cunoasterii.Cunoasterea nu e un rezultat, ci o consecinta a faptului ca traiesc, exist, gandesc", asta ti-ar raspunde el. "Si voi continua sa exist, sa traiesc si sa gandesc...la fel cum voi continua sa imi pun intrebari".

Lumea mea e insasi o consecinta.Nu oricine intra acolo si nu oricine iese.Lumea mea sunt eu,iar cine intra in lumea mea devine parte din ea, parte din mine.

Oamenii sunt obisnuiti sa primeasca.Nu sunt obisnuiti sa ofere.Unoeri se tem sa ofere,la fel cum se tem sa primeasca.

(...)

"Lumea lui".... iti repeti in gand. "Lumea lui,pare diferita de lumea mea".

Care e lumea mea? Care e lumea lui?

Ne sperie profunzimea.Uneori, cuvintele ne sperie mai tare decat moartea.Pe buna dreptate, uneori cuvintele pot provoca rani mai mari decat o sabie,iar pt asta nici nu trebuie sa curga sange.

Ne-am obisnuit sa traim in "normalul" impus de altii.Ne-am obisnuit sa vedem anormalul acolo unde nu exista de fapt,pentru ca, privim prin ochelarii nostri,construiti de noi pentru noi.

Ne-am obsinuit sa gandim ca lumea e reala si palpabila.Ne ascundem in spatele unor cuvinte pe care nici noi nu le intelegem. "Pragmatism", "realism"... sunt doar cuvinte goale. Forme fara continut,cu intentia clara de a ne indoctrina si a accepta convingerile celor care doresc sa ne supuna intr-un fel sau altul.

Lumea lui.... e o lume a libertatii. De opinie, de exprimare, de simtire, de manifestare,de sinceritate, de iubire. O lume eliberata de lacate sau usi. O lume in care putini intra.

O lume construita pe intrebari si raspunsuri.O lume a comunicarii.

(...)

"Intrebari..... prea multe intrebari", iti spui in gand.
"Intrebarile inseamna dorinta" iti raspunde luna cea atenta si curioasa.

"Dorinta..." , iti repeti in gand.

Da, dorinta. E doar o consecinta.


(...)

Oamenii ar trebui sa invete din trecut, sa traiasca in prezent si sa se gandeasca cu placere la viitor.Oamenii.....
(...)

Mirosul ierbii, briza usoara a marii,atingerea catifelata a nisipului fin si imbratisarile fierbinti ale soarelui, te fac sa iti amintesti ca exista si lumi neconditionate de intrebari, de raspunsuri...

Nu sunt intrebare, asa cum nu sunt nici raspuns.

Sunt praf de stele pe covorul timpului... Sunt propria-mi lume.